Explicarea Sfintei Liturghii – Trisaghionul - PAROHIA VARESE

Du-te la conținut

    Explicarea Sfintei Liturghii – Trisaghionul

Explicarea Sfintei Liturghii – Trisaghionul
NOIEMBRIE 2018

Cântarea Întreit-Sfântă, numită din greacă Trisaghion: “Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi!”, este imnul dulce îngeresc prin care ne descătușăm de rău și ne deschidem inimile cu întreaga ființă lui Dumnezeu, încredințându-ne îndumnezeirii sub harul și pronia Sfintei Treimi.

Vorbind depre Trisaghion, Protopresbiterul Ștefanos Anagnostopoulos ne relatează: Un ieromonah mi-a povestit cândva, că,aflându-se în timpul slujbei la Atena, în momentul când strana a început să cânte „Sfinte Dum­nezeule…”, Biserica s-a umplut de o mulțime de tineri cu haine ostășești lucioase, fiecare așezându-se în dreptul unui creștin din sfânta biserică. Toți cântau melodios, armonios, ceresc „Sfinte Dumnezeule…”,și îi îndemnau și pe credincioși. Cu toate că aceștia nu-i vedeau, nu-i simțeau și nu pricepeau, ei îi îndemnau să cânte din inimă și să psalmodieze ușor cântarea „Sfinte Dumnezeule…”. Biserica cu Sfânta Jertfă, soldații sfinți și strălucitori, împreună cu credincioșii și sfinții îngeri, toți împreună, erau o familie, un suflet și un trup, o credință, o Biserică! Chipurile tuturor credin­cioșilor erau după aceea luminoase, pașnice și senine. Asemenea unui suflet de copil care se bucură de venirea Tatălui. Toate arătau deosebite și frumoase…! Și bine ar fi fost să nu se fi terminat niciodată această imagine a Raiului, vie și minunată…! Iată măreția Jertfei cerești pe pământ!1 Imnul Trisaghion este anterior sinodului al IV-lea ecumenic (451) când a fost cântat de către sinodali, dar nu avem date sigure cu privire la originea lui. Bazându-ne pe mărturiile Sfintei Scripturi2, găsim Trisaghionul ca fiind alcătuit din imnul îngeresc: “Sfânt, Sfânt, Sfânt” (Isaia 6, 3; Apocalipsă 4, 8) cu Psalmul 41,2; “Însetat-a sufletul meu de Dumnezeul Cel Tare, Cel viu“(adică fără de moarte) și cererea miluiește-ne pe noi, rugăciune adresată lui Dumnezeu, prezentă în ambele testamente ale Sfintei Scripturi.3

Majoritatea părinților susțin tradiția revelată a imnului Sfinte Dumnezeule, relatată și de părintele Ștefanos Anagnostopoulos, care ne spune că Trisaghionul a fost revelat în mod minunat unui copil în timpul patriarhului Proclu al Constantinopolului (434-436).  În anul 443 d.H., când, Sfântul Proclu, ucenicul Sfântului Ioan Gură de Aur, era Patriarh de Constantinopol, orașul a fost zguduit de cutremure mai mari și mai mici, timp de patru luni continuu. Toți creștinii ce locuiau în cetate au ieșit din oraș și stăteau în jurul acestuia în locuințe improvizate, de unde se rugau continuu, ca Dumnezeu să oprească acest rău. Când pământul se cutremura, poporul striga: „Doamne miluiește, Doamne miluiește”! Odată, în timpul unei zguduituri, o putere nevăzută a răpit un copil din popor și l-a ridicat la cer! Copilul a dispărut și toți au rămas cu gura căscată, înmărmuriți. La puțin timp, copilul a coborât pe pământ într-un chip minunat. El a spus Patriarhului de atunci, că a auzit o voce dumnezeiască care i-a poruncit să spună epis­copului ca la litaniile pe care le fac pentru cutremure să cânte cântarea următoare și copilul a început să cânte: „Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte miluiește-ne pe noi”! Sfântul Proclu l-a rugat pe copil să psalmodieze de mai multe ori, ca s-o învețe creștinii. Toți au făcut după aceea procesiune cântând imnul și cutremurele s-au oprit.4 Poate că unii dintre cei care au învățat puțină carte și se laudă cu știința și informațiile pe care le au, când vor auzi acestea vor râde și vor zice: Ce sunt acestea pe care ni le spui, părinte? Cutremurul este un fenomen fizic care înseamnă dislocarea plăcilor tectonice în măruntaiele pământului. Este un fenomen fizic care se întâmplă în lume și care nu are nici o legătură cu Dumnezeu. Dar cuvântul dumnezeiesc ne arată, că toate cutremurele și fenomenele fizice din lume depind de El. „Cel ce caută pe pământ și-l face pe el de se cutremură. Cel ce se atinge de munți și fumegă” (Psalmul 103,32). Sfântul Ioan Gură de Aur în „Omilia după cutremur” ne atenționează:„Cauza cutremurelor numeroase care apar este tristețea lui Dumnezeu pentru păcatele pe care le săvârșesc continuu oamenii, mici și mari, clerici și laici, bogați și săraci, tineri și tinere, căci păcatul naște răul.5

Trisaghionul este folosit la toate sfintele slujbe, iar ca imn este cântat și la procesiuni, în special la cele prin care se invocă mila lui Dumnezeu pentru îndepărtarea catastrofelor și restabilirea echilibrului cosmic. Sinodul Trulan preconizează cântarea trisaghionului în vremea schimbărilor cosmice. Această folosire a trisaghionului se întemeiază pe credința în conţinutul tainic și puternic al numelui lui Dumnezeu care determină liniștirea elementelor în conflict și restabilirea ordinii cosmosului. Trisaghionul este prezent în viața noastră creștină, în fiecare zi și la fiecare rugăciune și slujbă în cadrul Rugăciunilor începătoare, iar în cadrul rânduielii Sfintei Liturghii, încă din secolul al V lea.

Cântarea Întreit-Sfântă ne înfățișează pe Dumnezeu, Sfânta Treime, Tatăl, Fiul și Sfântul Duh. În cuvintele Sfinte Dumnezeule, ni se înfățișează Dumnezeu Tatăl, Care este Izvorul Dumnezeirii Fiului și Duhului Sfânt, pentru că Tatăl a născut pe Fiul mai înainte de toți vecii (Psalmii 2,5;54,21;86,5: Miheia 5,2;Ioan I 13,14;III 16-18; ColoseniI 15-17), și purcede pe Duhul Sfânt (Ioan15,26). Îl definim Sfânt pe Dumnezeu, pentru că este desăvârșirea și izvorul absolut al sfințeniei, în comparație cu oamenii sfinți (Sfântul Antonie, Sfântul Atanasie, Sfântul Nicolae, Sfântul Pavel), care înseamnă o picătură aruncată din mările și oceanele necuprinse ale sfințeniei divine. Poate exista comparație între un strop de apă și un ocean, sau între un licurici și strălucirea soarelui în miezul zilei? Sfânt în sensul deplin este doar Dumnezeu!

Prin cuvintele Sfinte Tare ni se înfățișează Persoana lui Dumnezeu Fiul, Care după învățătura Sfântului Apostol Pavel, este Puterea și Înțelepciunea lui Dumnezeu Tatăl (1Corinteni1,24; Coloseni 2,3). Fiul lui Dumnezeu este numit pe drept cuvânt Înțelepciunea lui Dumnezeu Tatăl, pentru că El a biruit pe diavolul, vrăjmașul de moarte al omenirii, surpând puterea lui prin Sfânta Jertfă a Trupului Său, crucificat pe lemnul Crucii de pe Golgota și cu moartea Lui a călcat puterea morții noastre și ne-a îmbrăcat cu harul Său, ca prin râvna viețuirii noastre creștinești să călcăm asupra ei.6

Cuvintele Sfinte fără de moarte ne înfățișează pe Dumnezeu, Duhul Sfânt, Care este Izvorul vieții și Vistierul tuturor bunătăților. Nemurirea este o altă însușire a lui Dumnezeu, în sensul că, El este și rămâne neschimbat, nestricăcios și veșnic. Este Viața și Izvorul vieții. Aceste trei însușiri despre care am vorbit sunt comune și Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. (Facere1,2:41,38; Ieșire15,10;Matei 9,17;15,22;20,30).

Această supranaturală minune tainică a Dumnezeirii, o vedem oglindindu-se și în sufletul nostru omenesc, făcut de Dumnezeu după Chipul și asemănarea Sa. Precum Dumnezeu Tatăl naște pe Fiul și purcede pe Sfântul Duh, tot astfel și sufletul naște pe cuvânt și purcede suflare. Adică, acest adevăr scripturistic care ne adeverește că Dumnezeu este Unul în trei persoane: Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, îl descoperim și în ființa omului viu și întreg, făcut după Chipul și asemănarea lui Dumnezeu: suflet, cuvânt și suflare. Deci, în omul făcut de Dumnezeu, trei sunt care mărturisesc Sfânta Treime în ființa lui: sufletul, cuvântul și suflarea, și aceste trei fețe sunt una, precum și Dumnezeu: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt este Unul. 7

Cuvintele Miluiește-ne pe noi! Le găsim în cele mai pilduitoare chemări și implorări a milostivirii lui Dumnezeu prezentate în Sfânta Scriptură. Miluiește-ne pe noi Fiul lui David!(Matei 9,17) Dumnezeu, pentru fiecare om și, mult mai mult pentru fiecare creștin este Izvorul Sfințeniei. Creat „după chipul” și spre a ajunge la „asemănarea cu Dumnezeu”, omul trebuie să se îndumnezeiască, bând din Acest Izvor și să învingă răul cu ajutorul Sfintelor Taine, ca să fie într-o continuă urcare spre desăvârșire și sfințenia din viața veș­nică. Am spus că prin întreita cântare liturgică, preotul și credincioșii din biserică se identifică cu puterile cerești în lucrarea de preamărire a lui Dumnezeu. Cerul și pământul purced împreună la Jertfelnic pentru o doxologie comună.8

După ce s-a cântat imnul treimic Sfinte Dumnezeule de trei ori, se cântă Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, și acum și pururea și în vecii vecilor, Amin, pentru că, prin această doxologie, arătăm că Trisaghionul se aduce spre slava lui Dumnezeu Celui preamărit în Trei Persoane: Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, de la care cerem iertare păcatelor, sfințire sufletelor și trupurilor, slujitorilor și tuturor participanților care în biserică fiind, la Sfânta Liturghie, se află, de fapt, înaintea Sfintei Treimi în Biserica Slavei dumnezeiești. Exclamația Diaconului sau a preotului Puternic ! este o atenționare care ne conștientizează că toată viața și mântuirea noastră depind de puterea lui Dumnezeu. În acest sens, suntem îndemnați să fim puternici în credință, concentrați și conștienți de realitatea prezenței lui Dumnezeu-Sfânta Treime, și să continuăm asemenea oștilor cerești care cu frică și credință au rămas și sunt în starea paradisiacă a comuniunii Împărăției lui Dumnezeu.

La Sfinte Dumnezeule, cu toată dragostea, credința și nădejdea, închinăm Sfintei Treimi, mințile, sufletele, inimile și toate simțirile noastre, pentru că suntem chemați spre sfințenie și trebuie să ne dăruim lui Dumnezeu pentru sfințirea noastră efectivă. Ne trebuie duh smerit și despătimirea de neiertare. Până nu ne debarasăm de mâlul mândriei și negura gândurilor păcătoase nu reușim să aveam starea necesară înțelegerii și trăirii tainelor dumnezeiești ce urmează la Dumnezeiasca Liturghie! Din pricina neimplicării duhovnicești la trăirea cântării și a rugăciunii, riscăm să fim doar asemenea pietrelor, fără viață, fără comuniune cu Sfânta Treime și cu Mântuitorul Iisus Hristos. Să luăm aminte ! La Dumnezeiasca Liturghie sunt singurele momente cerești din Împărăția lui Dumnezeu pe care le putem trăi aici pe pământ. Anticipăm și ne arvunim viața veșnică. Suntem înaintea Sfintei Treimi pe care o rugăm să ne miluiască prin iertare și să ne învrednicească harurilor și darurilor dumnezeiești pentru care participăm la Sfânta Liturghie.

Preotul Silviu State

Note:

1).  Protopresbiteros Stefanos Anagnostopoulos, Explicarea Dumnezeieștii Liturghii –Introducere Generală, Editura Bizantină, București, 2005, p.129;

2). Protos. Nicodim Măndiță, Dumnezeiasca Liturghie cu  însemnătatea ei, Editura Buna Vestire, Bacău, 1994, p.232;

3). Nicolae Cabasila, Tâlcuirea Dumnezeieștei Liturghii, Editura Arhiepiscopia Bucureștilor, 1989, p.30;

4). Paraschevopoulos Ghervasie Arhimandritul „Tâlcuire călăuzitoare”,Interpretarea Sfintei Liturghii, Patras, 1958,pag.115,conf., Protopresbiteros Stefanos Anagnostopoulos, op.cit.,p.129;

5). Protopresbiteros Stefanos Anagnostopoulos, op.cit.,p.130;

6). Protos. Nicodim Măndiță,op.cit.,p.233;

7).Protos.Nicodim Măndiță, op.cit.,p.235;

8). Protopresbiteros Stefanos Anagnostopoulos, op.cit.,p.131.

BISERICA ORODOXA ROMANA
Parohia Sfintii Ciprian si Iustina  
Viale Europa 102 - Varese|  +39 3891036838
Înapoi la cuprins