Acatistul Sfintei Teodora de la Sihla - 7 August

Rugăciunile începătoare:

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni eşti şi toate le plineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi. (de 3 ori)·

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele nostre, Stăpâne, iartă fărădelegile noastre; Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.

Doamne miluieşte (de 3 ori)

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Carele eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor nostri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean.

Condacul 1:

Veniţi toţi cei iubitori de Hristos cu credinţă şi cu evlavie la pomenirea Cuvioasei Maicii noastre Teodora, care în pustia Sihlei în mari nevoinţe a petrecut şi lumina sihastrilor s-a făcut. Cu laude să slăvim pe Dumnezeu şi să cinstim pe cuvioşii Lui, zicând: Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare!

Icosul 1:

Îngereasca râvnă din tinereţe având, Teodora, părinţii şi familia părăsind, departe de lume ai fugit şi lui Hristos Dumnezeu cu mare evlavie ai slujit. Pentru care noi, smeriţii, cu laude te cinstim:
Bucură-te, mlădiţă sfântă care prin sfântul Botez în Hristos te-ai altoit;
Bucură-te, Cuvioasa Teodora, care din copilărie lui Hristos Dumnezeu ai slujit;
Bucură-te, căci glasul Evangheliei Lui ai ascultat;
Bucură-te, că pentru dragostea Lui de lume te-ai depărtat;
Bucură-te, că slava veacului de acum o ai trecut cu vederea;
Bucură-te, că spre slava lui Hristos ai alergat cu toata puterea;
Bucură-te, că necazurile veacului de acum pe tine nu te-au împiedicat;
Bucură-te, sluga credincioasă a Marelui Împărat;
Bucură-te, mlădiţă tânără cu rod preafrumos;
Bucură-te, mieluşea blândă a lui Hristos;
Bucură-te, că poruncilor Evangheliei lui Hristos ai fost ascultătoare;
Bucură-te, a sfinţilor pustnici vrednică următoare;
Bucură-te, Cuvioasa Teodora, a Moldovei duhovnicească floare!

Condacul 2:

La marea stăruinţă a părinţilor tăi te-ai căsătorit; dar prea scurtă vreme în căsătorie ai vieţuit. Pe soţul tău la un gând cu tine l-ai adus, căci părăsind lumea, amândoi la viaţă monahicească v-aţi dus şi lui Dumnezeu aţi cântat: Aliluia!

Icosul 2:

La Mănăstirea Vărăzăreşti cu bătrâna stareţă Paisia ai vieţuit şi pildă de ascultare tuturor călugăriţelor ai fost, pentru care cu laude te cinstim:
Bucură-te, Teodora, că prin ascultare şi smerenie lui Hristos ai urmat;
Bucură-te, că şi Mântuitorul nostru prin ascultare pe noi ne-a răscumpărat;
Bucură-te, că prin ascultare şi tăierea voii, muceniţă te-ai arătat;
Bucură-te, că prin ascultare, smerenie ai câştigat;
Bucură-te, că prin rugăciune şi tăierea voii tale, partea Mariei ai ales;
Bucură-te, că prin smerenie şi ascultare, roadele mântuirii ai cules;
Bucură-te, că ascutarea şi rugăciunea ţi-au fost bogăţie;
Bucură-te, că aceasta înţelegând-o, cunună sfântă ţi-ai ales ţie;
Bucură-te, că ascultarea şi rugăciunea, mintea ţi-ai luminat;
Bucură-te, că venind prigoana turcilor, la pustie cu stareţa ta ai plecat ;
Bucură-te, că pustia şi liniştea v-au fost folositoare ;
Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare!

Condacul 3:

Ajungând în pustie cu stareţa Paisia, aceasta întru Domnul a adormit, iar tu singură rămânând, fără de nici o mângâiere, cu rugăciunea ta te întăreai şi din inimă cântai lui Dumnzeu: Aliluia!

Icosul 3:

După adormirea fericitei tale stareţe, Paisia, către lăcaşurile părinteşti ai socotit să vii şi un loc de linişte în Munţii Neamţului ţi-ai ales pentru care noi, nevrednicii, cinstind a ta dorinţă, cu evlavie te lăudăm:
Bucură-te, că loc de linişte şi de pustnicie ai căutat;
Bucură-te, că pentu aceasta stareţului Varsanufie al Sihastriei ai cerut sfat;
Bucură-te, că după sfătuirea lui, în pustia Sihlei ai plecat;
Bucură-te, că acolo ajungând, din inimă lui Dumnezeu ai mulţumit;
Bucură-te, că foarte te-ai bucurat de acel loc liniştit;
Bucură-te, că în peşteră cea de sub stâncă ai locuit;
Bucură-te, că acolo cu macriş şi cu verdeţurile pustiei te-ai hrănit;
Bucură-te, că duhovnicul tău, ieroschimonahul Pavel, aici te-a găsit;
Bucură-te, că prin duhovniceşti sfaturi te-a sfătuit;
Bucură-te, că de Preacuratele Taine te-ai învrednicit;
Bucură-te, că nevoinţa pustniciei cu mare dragoste o ai primit;
Bucură-te, că iubitorilor de linişte ai fost vrednică următoare;
Bucură-te, Cuvioasa Teodora, a Moldovei duhovnicească floare!

Condacul 4:

Ziua şi noaptea petrecând în rugaciunea cea cu lacrimi şi în cugetările cele duhovniceşti, din inimă suspinând lăudai pe Dumnezeu, cântând: Aliluia!

Icosul 4:

Petrecând vreme îndelungată în pustia Sihlei, cu lacrimi duhovniceşti mai mult decât cu hrana trupului te întăreai şi cu nădejdea veşnicelor bucurii te mângâiai. Pentru care şi noi, nevrednicii, te lăudăm:
Bucură-te, că prin rugăciunea neîncetată dragostea lui Dumnezeu ai câştigat;
Bucură-te, că pe treptele urcuşului duhovnicesc te-ai ridicat;
Bucură-te, că pe treapta făptuirii morale repede ai ajuns;
Bucură-te, că pe treapta vederii sfinte te-ai suit;
Bucură-te, că pe treptele îndumnezeirii prin har ai urcat;
Bucură-te, că şi din îndumnezeirea cea după har ai gustat;
Bucură-te, că inima ta cu lacrimile dragostei de Dumnezeu o adăpai;
Bucură-te, că sufletul tău cu nădejdea veşnicelor bunătăţi îl mângâiai;
Bucură-te, că trupul tău cu puţină hrană îl hrăneai;
Bucură-te, că din verdeţurile pustiei şi din apă puţin gustai;
Bucură-te, că ochii minţii pururea priveau bunătăţile viitoare;
Bucură-te, Cuvioasa Teodora, a Moldovei duhovnicească floare!

Condacul 5:

Multe ispite şi năluciri de la draci ai întâmpinat, fericită Teodora, dar având în sufletul tău dragostea lui Hristos, pe toate le-ai biruit şi pentru toate ai cântat lui Dumnezeu laudă de mulţumire: Aliluia!

Icosul 5:

Având mintea luminată de Preasfântul Duh, ai trecut cu vederea ispitele cele de-a stânga şi cele de-a dreapta, care de multe ori năvăleau asupra ta. Căci, prin darul lui Dumnezeu, cunoscând vicleniile duhurilor celor rele, pururea la rugăciune cu lacrimi către Dumnezeu ai alergat. Pentru care şi noi cu evlavie te lăudăm:
Bucură-te, stâncă duhovnicească, care de vânturile viclenilor draci nu te-ai clintit;
Bucură-te, că având darul lui Dumnezeu, pe toate le-ai biruit;
Bucură-te, căci cu multă smerenie lui Dumnezeu te rugai;
Bucură-te, căci din adâncul inimii tale către El srigai;
Bucură-te, că frigul, foamea şi singurătatea, pentru Hristos ai răbdat;
Bucură-te, că liniştea şi rugăciunea pe tine te-au ajutat;
Bucură-te, că postirea şi înfrânarea nu le-ai împuţinat;
Bucură-te, că neîncetată rugăciune cu umilinţă, tărie ţi-a dat;
Bucură-te, că prin rugăciune fierbinte ai biruit;
Bucură-te, că prin nevoinţele duhovniceşti ai sporit;
Bucură-te, că prin trezvia minţii pururea ai fost rugătoare;
Bucură-te, că prin post şi rugăciune, sfinţilor sihastri ai fost următoare;
Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare!

Condacul 6:

Şaizeci de ani ai petrecut în pustia Sihlei în post şi rugăciune, răbdând cu bărbăţie nevoinţele pustniciei, şi din inimă lui Dumnezeu cântai: Aliluia!

Icosul 6:

Duhovnicul tău, Părintele Pavel, venea din când în când la tine, aducându-ţi pesmeţi şi altă hrană pustnicească. Iar tu, cu mare smerenie a inimii, la el te spovedeai şi sfaturi duhovniceşti îi cereai, pe care în inimă le scriai. Pentru care şi noi, văzând a ta iscusinţă, te lăudăm:
Bucură-te, că din copilărie Sfintele Scripturi le-ai citit;
Bucură-te, căci cu învăţăturile Sfinţilor Părinţi pe tine te-ai întărit;
Bucură-te, că învăţăturile Sfinţilor Părinţi în viaţă te-au călăuzit;
Bucură-te, că viaţa pustnicilor ai căutat;
Bucură-te, că învăţăturile lor pe tine te-au luminat;
Bucură-te, că prin rugăciune şi prin citire, trezvia minţii ai câştigat;
Bucură-te, că Mântuitorului pururea te-ai rugat;
Bucură-te, că pe Maica Domnului pururea o lăudai;
Bucură-te, că pe ea pururea mijlocitoare către Mântuitorul o aveai;
Bucură-te, că în desăvârşire prin rugăciunile ei sporeai;
Bucură-te, că şi în rugăciunile sfinţilor pururea ai cerut;
Bucură-te, sfântă, către Sfânta Treime pururea rugătoare;
Bucură-te, Cuvioasa Teodora, a Moldovei duhovnicească floare!

Condacul 7:

Mângâiatu-te-ai cu nădejdea veşnicelor bucurii şi toate luptele şi ispitele veacului de acum cu bărbăţie de suflet le-ai primit, căci muntele s-a deschis prin rugăciunea ta, iar tu cu mulţumire cântai lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 7:

Toate ispitele şi luptele care de la lume, de la trup şi de la diavol asupra ta au venit, cu darul şi cu ajutorul lui Dumnezeu le-ai biruit. Cu lacrimi şi suspin din adâncul inimii rugându-te, ai luat de le El îndurare; de aceea şi noi, cu smerenie te lăudăm:
Bucură-te, Cuvioasa Teodora, sluga lui Hristos cea preaînţeleaptă;
Bucură-te, că având milă de la El, ai mers pe calea cea dreaptă;
Bucură-te, că de la El pururea ajutor ai luat;
Bucură-te, slugă înţeleaptă care pururea Lui ai urmat;
Bucură-te, că toate cele ale veacului de acum le-ai trecut cu vederea;
Bucură-te, că Iisus Hristos ţi-a fost ţie mângâierea;
Bucură-te, duhovnicească albină, care mierea Duhului Sfânt ai adunat;
Bucură-te, că în cugetarea cuvintelor Domnului, mare dulceaţă ai aflat;
Bucură-te, duhovnicească privighetoare, care pururea lui Hristos ai cântat;
Bucură-te, porumbiţă cuvântătoare, care pururea pe Hristos ai lăudat;
Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare!

Condacul 8:

Avut-ai pururea în minte Patericul şi învăţăturile celor ce în pustie au locuit şi cu desăvârşirea s-au împodobit. De aceea şi tu cu mare dragoste în urma lor ai alergat şi lui Dumnezeu din toată inima ai cântat: Aliluia!

Icosul 8:

Ajuns-ai la adânci bătrâneţi, locuind in pustia Sihlei, şi postind patruzeci de zile te-ai pregătit pentru viaţa viitoare. De aceea şi noi, înţelegând minunata ta nevoinţă, te lăudăm:
Bucură-te, căci cu îndelungata răbdare în pustia Sihlei ai vieţuit;
Bucură-te, că având candela rugăciunii aprinsă în inimă, aşteptai pământescul sfârşit;
Bucură-te, că în credinţă roditoare Domnul te cheama la Sine;
Bucură-te, că din inimă doreai să sfârşeşti cu bine;
Bucură-te, că împărtăşirea cu Preacuratele Taine foarte o doreai;
Bucură-te, că pentru aceasta lui Dumnezeu mult te rugai;
Bucură-te, că Bunul Dumnezeu rugăciunea ta a auzit;
Bucură-te, că de sufletul tău El s-a îngrijit;
Bucură-te, că prin nişte păsări pe tine te-a descoperit;
Bucură-te, că acele păsări în trapeza Sihastriei, pe geamul deschis intrau;
Bucură-te, că pentru tine pâine de pe masă luau;
Bucură-te, căci cu pâinea în cioc spre Sihla zburau;
Bucură-te, că Dumnezeu a vrut să te descopere prin aceste zburătoare;
Bucură-te, Cuvioasa Teodora, a Moldovei duhovnicească floare!

Condacul 9:

Văzând călugării din Sihastria că pasarile au luat pâine de pe masă şi zburau cu ea numai spre Sihla, s-au luat după ele, iar păsările se opreau, ca şi cum i-ar fi aşteptat. Şi aşa, prin aceste păsări, te-au gasit pe tine, pentru care laudă au dat lui Dumnezeu, cântând: Aliluia!

Icosul 9:

Ajuns-au fraţii care urmăreau păsările, odată cu noaptea, în pustia Sihlei, unde deodată au văzut între stânci o lumină mare şi, venind mai aproape, lumina a dispărut şi le-ai spus: "Părinţilor, aruncaţi-mi o haină", şi unul dintre fraţi ţi-a aruncat rasa ca sa te îmbraci; iar noi, mirandu-ne de această descoperire a ta, glăsuim:
Bucură-te, Cuvioasa Teodora care în pustie ai îmbătrânit;
Bucură-te, că în mare sărăcie ai vieţuit;
Bucură-te, că şi hainele de pe tine toate au putrezit;
Bucură-te, că Bunul Dumnezeu pe tine te-a descoperit;
Bucură-te, că pe fraţii care la tine au venit i-ai rugat;
Bucură-te, că le-ai zis: Să vină duhovnicul Antonie neîntârziat;
Bucură-te, că fraţii aceea cu bucurie la Sihastrie au alergat;
Bucură-te, că pe duhovnicul Antonie despre tine l-au înştiinţat;
Bucură-te, că el auzind foarte s-a bucurat;
Bucură-te, că luând de la sine Preacuratele Taine, spre Sihla a plecat;
Bucură-te, că ajungând duhovnicul Antonie, pe tine te-a spovedit şi cuminecat;
Bucură-te, maică smerită, a pustiei luminătoare;
Bucură-te, Cuvioasa Teodora, a Moldovei duhovnicească floare!

Condacul 10:

Arătându-te-a Dumnezeu pe tine, Cuvioasă Teodora, ca pe o luminătoare a pustiei Sihlei; pentru care monahii şi fratii Sihastriei au dat slavă lui Dumnezeu, cântând: Aliluia!

Icosul 10:

Îngropat-au cu mare evlavie părinţii şi fraţii Sihăstriei sfântul tău trup în peştera unde te-ai nevoit. Auzind binecredincioşii creştini, la sfintele tale moaşte alergau, cu credinţă şi evlavie închinându-se, şi te lăudau, zicând aşa:
Bucură-te, Cuvioasă Teodora, care cu vieţuirea ta pustia Sihlei o ai sfinţit;
Bucură-te, căci cu sfintele tale moaşte pustia Sihlei o ai împodobit;
Bucură-te, că sfintele tale moaşte multă vreme în pustia aceasta au luminat;
Bucură-te, căci prin Pronia lui Dumnezeu în altă parte s-au mutat;
Bucură-te, că în amintirea ta, o bisericuţă de lemn s-a zidit;
Bucură-te, că această bisericuţă cu hramul "Schimbării la Faţă" s-a sfinţit;
Bucură-te, că de peste o sută de ani creştinii spre peştera ta călătoresc;
Bucură-te, că pentru evlavia ta pururea se ostenesc;
Bucură-te, că şi biserica sfântului Ioan Botezătorul aproape de peştera ta s-a zidit;
Bucură-te, că în Schitul Sihla mulţi călugări s-au nevoit;
Bucură-te, maică, a poruncilor Evangheliei păzitoare;
Bucură-te, sfântă a nevoinţelor pustniceşti următoare;
Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare!

Condacul 11:

Toate cetele de monahi şi monahii cinstesc cu evlavie pomenirea ta, Cuvioasă Teodora, şi, aducându-şi aminte de nevoinţele tale, cu credinţă laudă pe Dumnezeu, Care pe tine te-a întărit a urma cuvioşilor părinţi şi a cânta Lui: Ailuia!

Icosul 11:

Auzit-a vestea sfintiei tale Ieroschimonahul Elefterie, cel care în lume ţi-a fost soţ, care, venind la Sihla şi aflând peştera ta, cu multe lacrimi şi suspine a început a zice către tine aşa:
Bucură-te, Cuvioasă Teodora, care din tinereţe pe Hristos ai iubit;
Bucură-te, că părăsind lumea în această peşteră ai venit;
Bucură-te, că şi pe mine la viaţă călugarească m-ai îndemnat;
Bucură-te, că sfatul şi îndemnul tău am urmat;
Bucură-te, că pentru aceasta duhovniceşte m-am bucurat;
Bucură-te, că după plecarea din lume, înapoi nu te-ai mai uitat;
Bucură-te, că lui Hristos cu mare nevoinţă ai urmat;
Bucură-te, că în pace şi sfinţenie călătoria ai săvârşit;
Bucură-te, că pe Hristos din toată inima L-ai iubit;
Bucură-te, că pentru dragostea Lui în toată vremea te-ai nevoit;
Bucură-te, maică a vieţii pustniceşti râvnitoare;
Bucură-te, a pustiei sfântă locuitoare;
Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare!

Condacul 12:

Darul lui Dumnezeu te-a umbrit pe tine, Cuvioasă Teodora, şi ţi-a ajutat până la sfârşit a sluji Lui în pustnicească nevoinţă. Pentru care, în toată viaţa ta, din inimă L-ai cântat:

Icosul 12:

Trecut-au peste o sută de ani şi numai stâncile de la Sihla cu peştera ta mărturisesc vieţuirea cea pusticească în care în atâţia ani ai vieţuit. Şi astăzi, muţime de monahi, precum şi mare mulţime de credincioşi, alergă cu sete duhovnicească să vadă peştera în care te-ai nevoit şi să-ţi ceară sfintele tale rugăciuni în ajutorul lor; pentru care şi noi, te cinstim cu aceste smerite laude:
Bucură-te, Teodora, că nevoinţele vieţii pustnicesti le-ai răbdat;
Bucură-te, că prin post şi rugăciune în toata vremea te-ai înarmat;
Bucură-te, că până azi binecredincioşii creştini ţi se închină;
Bucură-te, a lui Hristos cerească albină;
Bucură-te, că mierea cea duhovnicească în sufletul tău o ai purtat;
Bucură-te, că pe Dumnezeu din toată inima L-ai iubit;
Bucură-te, că El cu al Său dar te-a miluit;
Bucură-te, că prin vieţuirea ta ca o lumină ai strălucit;
Bucură-te, că fecioarelor celor înţelepte ai urmat;
Bucură-te, că numai fericirea cea veşnică ai căutat;
Bucură-te, că tuturor poruncilor lui Hristos ai fost împlinătoare;
Bucură-te, că dreapta credinţă ai făcut-o roditoare;
Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare!

Condacul 13: (acest condac se zice de trei ori)

O, peacuvioasă Maică Teodora, fiind acum în ceata înţeleptelor fecioare şi având îndăzneală către Preaînaltul nostru Mântuitor, adu-ţi aminte şi de noi, nevrednicii, care suntem în acest veac petrecând în lupte, în ispite şi în necazuri, ca prin sfintele tale rugăciuni, să aflăm şi noi milă şi îndurare de la Dumnezeu, învrednicindu-ne a-I cânta Lui în veci: Aliluia!

Apoi se zice iarăşi

Icosul 1:

Îngereasca râvnă din tinereţe având, Tedora, părinţii şi familia părăsind, departe de lume ai fugit şi lui Hristos Dumnezeu cu mare evlavie ai slujit. Pentru care noi, smeriţii, cu laude te cinstim:
Bucură-te, mlădiţă sfântă care prin sfântul Botez în Hristos te-ai altoit;
Bucură-te, Cuvioasă Teodora, care din copilărie lui Hristos Dumnezeu ai slujit;
Bucură-te, căci glasul Evangheliei Lui ai ascultat;
Bucură-te, că pentru dragostea Lui de lume te-ai depărtat;
Bucură-te, că slava veacului de acum o ai trecut cu vederea;
Bucură-te, că spre slava lui Hristos ai alergat cu toată puterea;
Bucură-te, că necazurile veacului de acum pe tine nu te-au împiedicat;
Bucură-te, slugă credincioasă a Marelui Împărat;
Bucură-te, mlădiţă tânără cu rod preafrumos;
Bucură-te, mieluşea blândă a lui Hristos;
Bucură-te, că poruncilor Evangheliei lui Hristos ai fost ascultătoare;
Bucură-te, a sfinţilor pustnici vrednică următoare;
Bucură-te, Cuvioasa Teodora, a Moldovei duhovnicească floare!

şi Condacul 1:

Veniţi toţi cei iubitori de Hristos cu credinţă şi cu evlavie la pomenirea Cuvioasei Maicii noastre Teodora, care în pustia Sihlei în mari nevoinţe a petrecut şi lumina sihastrilor s-a făcut. Cu laude să slavim pe Dumnezeu şi să cinstim pe cuvioşii Lui, zicând: Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare!

După aceea zicem această rugăciune:

RUGĂCIUNE:

O, preacuvioasă Maică Teodora, care din copilarie pe Hristos ai iubit şi pentru dragostea lui în toată viaţa ta te-ai nevoit; multe nevoinţe şi ispite ai suferit şi în viaţa cea pustnicească, cu darul lui Dumnezeu, ai sporit. Cu mulţimea înfrânării şi a lacrimilor celor duhovniceşti sufletul tău l-ai luminat, şi în singurătatea pustiei cu isprăvile faptelor tale celor bune ai strălucit; pustia Sihlei cu viaţa ta o ai sfinţit şi pilda sihastrilor te-ai făcut. Iar Preabunul Dumnezeu, la vremea cuvenită, sfinţenia vieţii tale a descoperit-o şi ca pe o comoară ascunsă lumii te-a arătat. De aceea şi noi, nevrednicii, cu evlavie şi cu credinţă cerem sfintele tale rugăciuni şi te chemăm: Roagă-te Preaînduratului nostru Mântuitor că şi noi, păcătoşii, în vremea vieţii noastre şi în vremea sfârşitului nostru să dobândim milă şi mântuirea Lui, spre a slăvi şi a ne închina în veacul de acum şi în cel viitor Tatălui şi al Fiului şi a Sfântului Duh, în vecii vecilor. Amin.